Direcţia Prevenire

Înfiinţarea D.G.A.S.P.C. Sector 1 în anul 2003, a adus sub aceeaşi umbrelă, trei  compartimente care aveau ca element comun, faptul că acordau asistenţă socială persoanelor/familiilor sau grupurilor defavorizate, oferindu-le prestaţii şi/sau servicii sociale primare ca suport în vederea depăşirii unor situaţii de criză temporară.

În ordinea cronologică a înfiinţării lor acestea erau :

Biroul Relaţii Interetnice a fost creat încă din anul 2000, si a fost subordonat direct Primarului Sectorului 1, cu atribuţii de facilitare a dialogului acestuia cu cetăţenii de altă etnie şi de prevenire a conflictelor interetnice.

Odată cu apariţia H.G.R. nr.430/2001 privind Strategia pentru îmbunătăţirea situaţiei romilor, accentul a căzut pe implementarea politicilor publice de integrare socială a romilor din sectorul 1. Astfel s-a produs orientarea B.R.I. către zona socialului, fapt ce a condus la înglobarea sa în Direcţia de Asistenţă Socială în anul 2002, apoi împreună cu aceasta în D.G.A.S. în anul 2003.

Serviciul Venit Minim Garantat constituit în cadrul compartimentului de Asistenţă Socială din Primăria Sectorului 1 ca urmare a apariţiei Legii nr.416/2001 privind venitul minim garantat. În anul 2002 trece în subordinea Direcţiei de Asistenţă Socială şi îşi diversifică activitatea prin acordarea de ajutoare de urgenţă conform H.C.L.53/2002 şi 54/2002.După constituirea D.G.A.S. în anul 2003 creşte volumul acordării prestaţiilor sociale, iar în noiembrie 2004 acest serviciu se divide. Vechea structură păstrează  doar gestionarea ajutorului social în timp ce  noua structură denumită Serviciul Prevenire Marginalizare Socială şi Integrare Socială, devine pivotul implementării politicilor sociale ale autorităţilor locale din sectorul 1 prin acordarea tuturor tipurilor de ajutoare de urgenţă, precum si a unor  servicii sociale primare

Serviciul Prevenire Abandon înfiinţat în cadrul Direcţiei pentru Protecţia Copilului în anul 2002 dintr-o nevoie socială evidentă de diminuare a fenomenului instituţionalizării copiilor din motive de sărăcie. Are meritul de a fi creat un model de  implicare a asistentului social în maternităţi, activitate care s-a individualizat în 2006 prin crearea Biroului Prevenire şi Intervenţie în Situaţia Părăsirii Copilului în Maternitate.

Toate aceste compartimente desfăşurau activităţi care vizau expres susţinerea persoanei/familiei în vederea prevenirii sau combaterii unor fenomene sociale cum ar fi marginalizarea  socială, separarea  copilului de familie, instituţionalizarea unor membri ai familiei, discriminarea  pe criterii etnice.

Având un ţel comun dar acţionând separat serviciile de prevenire au ajuns într-un anume moment, la o situaţie bizară în care aceluiaşi beneficiar, pentru acoperirea acelorasi nevoi, fie îi propuneau  soluţii diferite ca urmare a abordării cazului din perspective diferite, fie îi dădeau aceeaşi soluţie dar care necesita parcurgerea unor proceduri diferite. Lipsa cooperării era evidentă. Primele semnale negative care au început să apară din partea beneficiarilor se refereau la maniera neunitară şi după părerea lor  subiectivă de tratare a cazurilor .Mai mult , majoritatea  beneficiarilor ajunseseră să   facă solicitări la toate aceste compartimente odată, fie din neştiinţă fie din dorinţa de a obţine un sprijin mai substanţial .

Ideea creării unei noi structuri în cadrul D.G.A.S.P.C. s-a conturat la sfârşitul anului 2004 şi s-a concretizat în aprilie 2005 pe fondul unei reaşezări a sistemului de asistenţă socială din punct de vedere conceptual, legislativ şi financiar.

Noile  politici sociale şi-au deplasat centrul de greutate atât  dinspre intervenţiile reparatorii spre combaterea cauzelor cât şi dinspre asistenţa socială făcută de la nivel central către asistenţa socială coordonată şi finanţată de la nivel local.

Este momentul în care acţiunile prin care se previne un posibil efect nedorit, devin extrem de importante atât din punct de vedere al evitării excluziunii sociale cât şi din punct de vedere al costurilor sau al duratei de intervenţie mai scăzute.

Prin apariţia Direcţiei Prevenire  s-a eficientizat legătura cu comunitatea. S-a creat o structura nouă , care prin complexitatea dată de atribuţiile tuturor celor cinci componente active, acţionează la nivelul întregii familii, prin intervenţii coordonate  şi utilizând instrumente şi metodologii de lucru comune. Indiferent de modul de abordare, procedura parcurge aceiaşi pasi, de la evaluarea situaţiei iniţiale şi planificarea în detaliu a acţiunilor menite să conducă la schimbarile dorite până la măsurarea finală a rezultatelor .

Întreaga activitate a Direcţiei Prevenire se desfăşoară pe traseul: combaterea sărăciei - combaterea excluziunii sociale - prevenirea marginalizării – promovarea incluziunii sociale.

Atributii generale:

- Identificarea nevoilor sociale existente la nivelul comunităţii sectorului 1 Bucureşti;

- Dezvoltarea de servicii noi în concordanţă cu nevoile identificate ;

- Dezvoltarea de proiecte şi programe sociale în colaborare cu partenerii sociali (ong-uri, instituţii publice, etc).