Generic selectors
Exact matches only
Search in title
Search in content
Post Type Selectors
Telefonul Copilului 119 Non-stop TelVerde, Sectorul 1 Persoane Vârstnice 0800 800 063 Intervenție în Regim de urgență 0734 454 543

Ultimele noutăți

Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 1

Cine suntem?

Asistenţa socială, ca și componentă importantă a protecţiei sociale, reprezintă un ansamblu de instituţii, programe, măsuri, activităţi, servicii specializate de protecţie a persoanelor, grupurilor, comunităţilor aflate temporar în dificultate, care din motive de natură socială, biologică, psihologică sau economică, nu au posibilitatea de a realiza prin mijloace și eforturi proprii un mod decent de viaţă.

Indiferent de nivelul de dezvoltare al unei societăţi, asistenţa socială, va fi utilă ca măsură de protecţie pentru persoanele vulnerabile/ defavorizate.

Direcţia Generală de Asistenţa Socială şi Protecţia Copilului Sector 1 funcţionează ca instituţie publică de interes local, cu personalitate juridică, în subordinea Consiliului Local al Sectorului 1 al municipiului Bucureşti ce are rolul de a identifica şi de a soluţiona problemele sociale ale comunităţii din domeniul protecţiei copilului, familiei, persoanelor singure, persoanelor vârstnice, persoanelor cu dizabilității, precum şi a oricăror persoane aflate în nevoie, prin servicii specializate pentru categoriile de persoane defavorizate.

Misiunea instituţiei este de a asigura persoanelor domiciliate pe raza Sectorului 1 un sistem de asistenţă socială care să răspundă nevoilor identificate şi să ofere o securitate socială universală şi cuprinzătoare.

Noile cerinţe de-a lungul anilor au creat şi diversificat o paletă largă de servicii sociale
care au venit în întâmpinarea satisfacerii nevoilor categoriilor defavorizate.

Principiile și valorile care stau la baza furnizării serviciilor sociale de către D.G.A.S.P.C. Sector 1 sunt următoarele:

  • solidaritatea socială, potrivit căreia întreaga comunitate participă la sprijinirea persoanelor vulnerabile care necesită suport şi măsuri de protecţie socială pentru depăşirea sau limitarea unor situaţii de dificultate, în scopul asigurării incluziunii sociale a acestei categorii de populaţie;
  • subsidiaritatea, potrivit căreia, în situaţia în care persoana sau familia nu îşi poate asigura integral nevoile sociale, intervin colectivitatea locală şi structurile ei asociative şi, complementar, statul;
  • universalitatea, potrivit căreia fiecare persoană are dreptul la asistenţă socială, în condiţiile prevăzute de lege;
  • respectarea demnităţii umane, potrivit căreia fiecărei persoane îi este garantată dezvoltarea liberă şi deplină a personalităţii, îi sunt respectate statutul individual şi social şi dreptul la intimitate şi protecţie împotriva oricărui abuz fizic, psihic, intelectual, politic sau economic;
  • abordarea individuală, potrivit căreia măsurile de asistenţă socială trebuie adaptate situaţiei particulare de viaţă a fiecărui individ; acest principiu ia în considerare caracterul şi cauza unor situaţii de urgenţă care pot afecta abilităţile individuale, condiţia fizică şi mentală, precum şi nivelul de integrare socială a persoanei;
  • suportul adresat situaţiei de dificultate individuală constă inclusiv în măsuri de susţinere adresate membrilor familiei beneficiarului;
  • parteneriatul, potrivit căruia autorităţile publice centrale şi locale, instituţiile publice şi private, organizaţiile neguvernamentale, instituţiile de cult recunoscute de lege, precum şi membrii comunităţii stabilesc obiective comune, conlucrează şi mobilizează toate resursele necesare pentru asigurarea unor condiţii de viaţă decente şi demne pentru persoanele vulnerabile;
  • participarea beneficiarilor, potrivit căreia beneficiarii participă la formularea şi implementarea politicilor cu impact direct asupra lor, la realizarea programelor individualizate de suport social şi se implică activ în viaţa comunităţii, prin intermediul formelor de asociere sau direct, prin activităţi voluntare desfăşurate în folosul persoanelor vulnerabile;
  • transparenţa, potrivit căreia se asigură creşterea gradului de responsabilitate a administraţiei publice centrale şi locale faţă de cetăţean, precum şi stimularea participării active a beneficiarilor la procesul de luare a deciziilor;
  • nediscriminarea, potrivit căreia persoanele vulnerabile beneficiază de măsuri şi acţiuni de protecţie socială fără restricţie sau preferinţă faţă de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, categorie socială, opinie, sex ori orientare sexuală, vârstă, apartenenţă politică, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infectare HIV sau apartenenţă la o categorie defavorizată;
  • eficacitatea, potrivit căreia utilizarea resurselor publice are în vedere îndeplinirea obiectivelor programate pentru fiecare dintre activităţi şi obţinerea celui mai bun rezultat în raport cu efectul proiectat;
  • eficienţa, potrivit căreia utilizarea resurselor publice are la bază respectarea celui mai bun raport cost-beneficiu;
  •  respectarea dreptului la autodeterminare, potrivit căreia fiecare persoană are dreptul de a face propriile alegeri, indiferent de valorile sale sociale, asigurându-se că aceasta nu ameninţă drepturile sau interesele legitime ale celorlalţi;
  •  activizarea, potrivit căreia măsurile de asistenţă socială au ca obiectiv final încurajarea ocupării, în scopul integrării/reintegrării sociale şi creşterii calităţii vieţii persoanei, şi întărirea nucleului familial;
  •  caracterul unic al dreptului la beneficiile de asistenţă socială, potrivit căruia pentru aceeaşi nevoie sau situaţie de risc social se poate acorda un singur beneficiu de acelaşi tip;
  •  proximitatea, potrivit căreia serviciile sunt organizate cât mai aproape de beneficiar, pentru facilitarea accesului şi menţinerea persoanei cât mai mult posibil în propriul mediu de viaţă;
  •  complementaritatea şi abordarea integrată, potrivit cărora, pentru asigurarea întregului potenţial de funcţionare socială a persoanei ca membru deplin al familiei, comunităţii şi societăţii, serviciile sociale trebuie corelate cu toate nevoile beneficiarului şi acordate integrat cu o gamă largă de măsuri şi servicii din domeniul economic, educaţional, de sănătate, cultural etc.;
  •  concurenţa şi competitivitatea, potrivit cărora furnizorii de servicii sociale publici şi privaţi trebuie să se preocupe permanent de creşterea calităţii serviciilor acordate şi să beneficieze de tratament egal pe piaţa serviciilor sociale;
  •  egalitatea de şanse, potrivit căreia beneficiarii, fără niciun fel de discriminare, au acces în mod egal la oportunităţile de împlinire şi dezvoltare personală, dar şi la măsurile şi acţiunile de protecţie socială;
  •  confidenţialitatea, potrivit căreia, pentru respectarea vieţii private, beneficiarii au dreptul la păstrarea confidenţialităţii asupra datelor personale şi informaţiilor referitoare la viaţa privată şi situaţia de dificultate în care se află;
  •  echitatea, potrivit căreia toate persoanele care dispun de resurse socioeconomice similare, pentru aceleaşi tipuri de nevoi, beneficiază de drepturi sociale egale;
  •  focalizarea, potrivit căreia beneficiile de asistenţă socială şi serviciile sociale se adresează celor mai vulnerabile categorii de persoane şi se acordă în funcţie de veniturile şi bunurile acestora;
  •  dreptul la liberă alegere a furnizorului de servicii, potrivit căruia beneficiarul sau reprezentantul legal al acestuia are dreptul de a alege liber dintre furnizorii acreditaţi.

Îngrijire. Respect. Implicare.

Istoricii spun că trecutul este ușa viitorului. Și noi credem asta, mai ales când este vorba despre valorile umane care nu pot fi șterse sau estompate de trecerea timpului. De mai bine de un veac, reușim să-i ocrotim pe semenii noștri aflați în situații dificile. Cu același curaj, cu același respect, cu dăruire nemărginită.

Povestea nostră începe în anul 1897, odată cu înființarea Leagănului Sfânta Ecaterina, destinat copiilor de până la doi ani. În 1929, Leagănul era singura instituție din România afiliată Uniunii Internaționale de Protecție a Copilului de la Geneva, fiind promotorul acțiunilor de asistență socială destinate copiilor vulnerabili.

Printre registrele noastre din acele vremuri regăsim nenumărate mărturii ale proceselor de adopție încheiate cu succes, ca o continuă și înverșunată luptă de a stăvili suferințele copiilor abandonați.

Primele două construcţii ale Leagănului Sfânta Ecaterina au fost realizate după planurile arhitectului Ion D. Berindey în stil neo-românesc.

Iar toate aceste acțiuni au ca izvor o tragică întâmplare din viața prințesei Irina Cantacuzino, cea care a deschis Leagănul de copii pentru a-și alina patima provocată de pierderea fetiței. La numai trei ani, Ecaterina a fost răpită și dusă în străinătate de către fostul soț al Irinei.

Acesta a fost momentul care a dus la construirea primului pavilion și a capelei. Clădirile au fost
edificate după planurile arhitectului Ion D. Berindey, în stil neo-românesc, iar basorelieful
sculptat la intrarea principală a rămas și astăzi simbolul artistic al protecției.

Basorelieful de pe faţada clădirii principale a devenit simbolul artistic al protecţiei sociale.

Ecaterina a fost găsită în 1908, iar atunci când a devenit adultă s-a dedicat
activităților Leagănului care-i poartă numele, transformându-l peste timp
în casă pentru trei mii de copii.

De fapt, întreaga istorie a locului nostru este o dovadă a devotamentului pentru ceea ce astăzi numim asistență socială. Și o promisiune că vom folosi cei 125 de ani de experiență pentru a le clădi un viitor mai bun celor care au nevoie de noi.

Ultimele noutăți

Mai mult
Sari la conținut